Dezvoltarea progresiva a ochiului si a tuturor functiilor vizuale (incluzind coordonarea creierului si ochilor) are loc in primii 6 ani de viata.
La nastere, bebelusul are o vedere functionala, dar extrem de limitata. Acuitatea vizuala, distingerea culorilor si sensibilitatea la contrast exista, dar sint slab dezvoltate.
Un sugar reactioneaza la sursele de lumina si isi poate misca ochii pe orizontala.
In primele 6-12 saptamini de viata, sugarii pot fixa un obiect; incep sa distinga culorile, vederea la distanta fiind de 30 de cm. La aceasta virsta, sugarii sunt deseori deranjati de lumina puternica.
Incepind de la patru luni, ochii bebelusului pot urmari miscarile bruste si rapide (de exemplu mama miscindu-se in camera). Sugarul incepe sa inregistreze obiectele aflate la distanta, dar lumea sa ramine legata de propriul corp si de vecinatatea imediata. Convergenta normala a ochiului se dezvolta la 6 luni.
La douasprezece luni, sugarii ating 60% din acuitatea vizuala normala. Deja pot vedea la o distanta mai mare, pot observa detaliile si pot percepe culorile puternice, stralucitoare. Acum ochii pot urmari miscarile rapide.
La optsprezece luni, functiile vizuale sunt “dezvoltate”, chiar daca lipseste inca o parte a acuitatii vizuale (0,4 la 0,6). Culorile puternice-umbrele inca nu pot fi bine distinse.
Intre 3 si 6 ani, copiii deja si-au atins functiile vizuale depline.