A vedea bine inseamna a creste bine!

Vederea copilului nou-nascut este imperfecta. Conform specialistilor, vederea se formeaza in primii 8-10 ani de viata. In aceasta perioada, exista din pacate si pericolul si pericolul dezvoltarii diferitelor tulburari de vedere, pe care e bine sa le depistezi din timp.
Cele mai frecvente tulburari de vedere ale copiilor sunt:

Strabismul apare cind axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele, astfel incit ochii (unul sau ambii) sint deviati fie spre nas (strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent).

Cel mai adesea apare in copilarie, mai este numit si “ochi-incrucisati”. Copiii care au strabism pot fi usor diagnosticati doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari. Strabismul poate apare in primele luni dupa nastere (congenital), sau in jurul virstei de 3 ani (datorat hipermetropiei = ochi mai scurt). Este posibil ca strabismul sa se datoreze si altor cauze cum sant: cataracta, prezenta unei tumori oculare (retinoblastom). In aceste cazuri tratamentul chirurgical trebuie sa fie facut de urgenta.

Copiii cu strabism se pot plinge de urmatoarele simptome:

  • vedere incetosata,
  • oboseala ochilor,
  • sensibilitate la lumina puternica,
  • vedere dubla (aceasta apare de obicei la debutul strabismului).


Ambliopia numita si “ochiul lenes”, debuteaza de obicei cind un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator. Practic, apare ca urmare a unui strabism sau a valorilor inegale de refractie al ambii ochi. Creierul ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea ce determina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate apare si la ambii ochi. Copiii pot dezvolta ambliopie de la nastere pina in jurul virstei de 7 ani. Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din ochiul afectat este o reactie inconstienta pe care copilul nu o poate controla.

Semnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie sint:

  • ochii nu se misca simultan in aceeasi directie,
  • ochii nu fixeaza acelasi punct,
  • plins sau durere cind un ochi este acoperit,
  • miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva,
  • o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta),
  • o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).


Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. Deseori pot sa nu apara semne ingrijoratoare si copiii sa nu se plinga de o vedere slaba. Este recomandat consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii.

Hipermetropia
Copilul vede bine la distanta, dar cu efort de acomodare pentru aproape.
Simptome:

  • dureri de cap,
  • ochi rosii,
  • oboseala anormala,
  • hiperactivitate.


Miopia
Copilul vede prost la distanta, se plinge ca nu vede la televizor, nu vede mingea (cind se joaca), sau la tabla, la scoala. Prefera activitatile la care utilizeaza vederea de aproape.

Astigmatismul este o boala oftalmologica manifestata printr-o deformare de cornee care atrage dupa sine o refractie defectuoasa a razei de lumina in globul ocular. Practic, vederea copilului este neclara, contrastul intre directiile verticale, orizontale si oblice nefiind clar perceputa. In cazul astigmatismului razele de lumina alba care sosesc la ochi sub forma de raze paralele vor fi suferi un proces intens si inegal de refratie, cu cit aceasta refractie diferentiata va fi mai mare, cu atit se considera astigmatismul mai grav. La om ochiul cu un astigmatism de pina la 0,5 dioptrii este considerat normal.